Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
DefiniÅ£ii: strânge (verb tranzitiv) , strângere (substantiv feminin)   
STRẤNGERE, strângeri, s. f. Faptul de a (se) strânge; strâns1, strânsătură. ◊ Expr. (Cu) strângere de inimă = (cu un) puternic sentiment de teamă, de durere, de regret etc. ♦ (ÃŽnv.) Recrutare. – V. strânge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRÂNGERE s. I. 1. v. legare. 2. v. încingere. 3. v. înșurubare. 4. v. încleștare. 5. v. îmbrățișare. 6. v. împăturire. 7. v. contractare. 8. v. chircire. 9. v. întărire. II. 1. v. acumulare. 2. v. tezaurizare. 3. v. economisire. 4. v. convocare. 5. v. recoltare. 6. v. adunare. 7. încasare, percepere, strâns. (~ taxelor.) 8. culegere, cules, ridicare, ridicat, strâns. (~ unei hârtii de pe jos.) 9. adunare, colecționare, culegere. (~ unor texte populare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
strângere s. f., g.-d. art. strângerii; pl. strângeri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRẤNGE, strâng, vb. III. I. 1. Tranz. A trage tare de capetele unei sfori, ale unei curele etc. înnodate sau înfășurate în jurul cuiva sau a ceva, spre a lega ori a închide, a fixa etc. (mai) bine; a face ca o legătură să fie mai strâmtă. ◊ Expr. A strânge cureaua = a răbda (de foame); a fi obligat să-È™i restrângă (mult) cheltuielile de trai. (Refl.) A i se strânge funia la par = a ajunge într-o situaÈ›ie dificilă, când nu mai poate face cum vrea. ♦ A apropia mai mult de corp părÈ›ile unui veÈ™mânt (pentru a se acoperi, pentru a se feri de frig etc.) ♦ Fig. A întări o prietenie, o alianță, o relaÈ›ie etc. 2. Tranz. A prinde, a apuca cu mâna, cu braÈ›ele, a È›ine, nelăsând să-i scape. ◊ Expr. A(-i) strânge (cuiva) mâna = a da mâna (cu cineva) la întâlnire, la despărÈ›ire, pentru a felicita etc. 3. Tranz. A presa, a apăsa din două părÈ›i sau din toate părÈ›ile pentru a apropia, a comprima etc. ◊ Expr. A strânge (pe cineva) cu uÈ™a (sau în cleÈ™te, în balamale, în pinteni) = a sili (pe cineva) să facă ceva; a obliga (pe cineva) să recunoască ceva. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A apăsa asupra (unei părÈ›i a) corpului, provocând o senzaÈ›ie de jenă sau de durere (deoarece este prea strâmt). ◊ Expr. A-l strânge (pe cineva) în spate (de frig sau de frică) = a provoca (cuiva) sau a simÈ›i o senzaÈ›ie neplăcută (de frig sau de frică). ♦ A fixa (mai bine) printr-o miÈ™care de învârtire o piesă filetată a unui mecanism; a înÈ™uruba (mai tare). ◊ Expr. A strânge È™urubul = a întrebuinÈ›a mijloace (abuzive) de constrângere, a înăspri regimul (împotriva cuiva). ♦ A înghesui, a îngrămadi, a îndesa. ♦ Fig. A sili, a constrânge. 4. Tranz. A închide o parte a corpului prin apropierea părÈ›ilor componente. ◊ Expr. A-È™i strânge gura = a se reÈ›ine; a tăcea din gură. A(-È™i) strânge buzele (pungă) sau (intranz.) a strânge din buze = a-È™i încleÈ™ta È™i a-È™i încreÈ›i buzele în semn de nemulÈ›umire, de dispreÈ›, de neîncredere etc. A-È™i strânge pumnii = a-È™i încleÈ™ta pumnii în semn de mânie (reÈ›inută). A-È™i strânge fruntea (sau sprâncenele) sau (intranz.) a strânge din sprâncene = a-È™i încreÈ›i fruntea (sau sprâncenele) din cauza îngândurării, nemulÈ›umirii etc.; a se încrunta, a se posomorî. (Intranz.) A strânge din ochi = a împreuna cu putere pleoapele în semn de ciudă, de necaz etc. sau din cauza unei senzaÈ›ii de jenă fizică. Cât ai strânge din ochi = într-o clipă, imediat. A strânge din umeri = a ridica, a da din umeri în semn de dispreÈ›, de nepăsare, de nedumerire, de neputință. 5. Tranz. A aduna laolaltă punând (simetric) una peste alta marginile, faldurile, părÈ›ile unui obiect de pânză, de hârtie etc.; a înfășura, a îndoi, a împături. ♦ Refl. (Despre materiale textile) A-È™i reduce volumul sau lungimea; a se strâmta, a intra (la apă). 6. Refl. È™i tranz. A (se) ghemui, a (se) zgârci, a (se) contracta. ◊ Expr. A i se strânge (sau a-i strânge cuiva) inima = a simÈ›i (sau a face pe cineva să simtă) o emoÈ›ie puternică, o supărare, o întristare etc. (Refl.) A se strânge în sine = a deveni puÈ›in comunicativ, a se închide în sine. ♦ Refl. (Despre lapte) A se închega, a se coagula. ♦ Refl. (Despre lichide sau despre corpuri care conÈ›in lichide) A îngheÈ›a, a se solidifica. II. 1. Tranz. A aduna la un loc lucruri căzute, risipite; a face grămadă. ♦ Spec. A culege produse vegetale, recolta. ♦ A face provizii. 2. Tranz. A agonisi, a acumula, a economisi bunuri; a aduna. ♦ A colecta. ♦ A percepe, a încasa. 3. Refl. A se aduna undeva, la un loc, împrejurul cuiva etc.; a se întruni; p. ext. a sosi, a veni. ◊ Expr. A se strânge (acasă) de pe drumuri = a nu mai fi hoinar, a sta acasă. (Tranz.) A strânge pe cineva de pe drumuri = a determina pe cineva să nu mai hoinărească, să stea acasă. (Tranz.) A nu-È™i (mai) strânge picioarele (de pe drumuri) = a hoinări întruna. ♦ Spec. A se îmbulzi, a se îngrămădi. 4. Tranz. A lua È™i a pune la loc, a pune bine; a aÈ™eza în ordine. ◊ Expr. L-a strâns Dumnezeu sau moartea (la sine) = a murit. (Intranz.) A strânge prin casă (sau prin odaie etc.) = a deretica. [Perf. s. strânsei, part. strâns] – Lat. stringere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE STRÂNGE mă strâng intranz. 1) (despre fiinÈ›e) A veni din toate părÈ›ile, întâlnindu- se în acelaÈ™i loc; a se aduna. ◊ ~ de pe drumuri a veni acasă. A i se ~ funia la par (cuiva) a ajunge la o situaÈ›ie critică. 2) A se face ghem; a se ghemui; a se zgribuli; a se zgârci. ◊ A i se ~ cuiva inima a simÈ›i un sentiment puternic de tristeÈ›e, de durere sau de frică. 3) (despre articole vestimentare) A se reduce în lărgime sau în lungime. CămaÈ™a s-a strâns. 4) (despre lichide sau despre corpuri ce conÈ›in lichide) A trece în stare semisolidă; a deveni mai dens; a se îndesi; a se îngroÈ™a. Glodul peste noapte s-a strâns. /<lat. stringere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A STRÂNGE strâng tranz. 1) A face să se strângă. 2) A aduce din mai multe părÈ›i punând laolaltă; a aduna. ~ vreascuri. 3) (legume, fructe, culturi agricole etc.) A aduna după coacere (rupând, secerând, cosind). ~ grâul. 4) (bani, avere) A dobândi prin muncă asiduă (punând deoparte); a aduna; a agonisi. ◊ ~ în casă a strânge lucrurile împrăștiate prin casă; a deretica. L-a strâns Dumnezeu a murit. 5) (noduri, cingători, chingi, È™uruburi etc.) A face să fie mai bine legat sau unit. ◊ ~ frâul a) a înfrâna calul cu ajutorul frâului; b) a È›ine din scurt. ~ cureaua a duce lipsuri materiale. ~ È™urubul a recurge la mijloace de constrângere. 6) (despre îmbrăcăminte sau despre încălțăminte) A apăsa asupra corpului incomodând (fiind îngust sau strâmt). ÃŽl strâng pantofii.A-l ~ pe cineva în spate (de frig sau frică) a se înfiora. 7) A presa cu putere. ~ în dinÈ›i (o nucă). ~ de braÈ› (pe cineva).A-i ~ cuiva mâna a da mâna cu cineva. ~ pe cineva în braÈ›e (sau la piept) a îmbrățiÈ™a. ~ pe cineva de gât a) a gâtui; a sugruma; b) a constrânge. ~ pe cineva cu uÈ™a (sau în cleÈ™te, în balamale, în chingi) a forÈ›a pe cineva să facă ceva. A-È™i ~ gura a tăcea. 8) (rândurile, relaÈ›iile etc.) A face să se unească mai strâns; a întări; a consolida. ~ legăturile de prietenie. /<lat. stringere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STRÂNGERE ~i f. v. A STRÂNGE și A SE STRÂNGE.Cu ~ de inimă cu un sentiment de durere sau de teamă. ~ de mână strângere a mâinii cuiva în semn de afecțiune. /v. a (se) strânge
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STRÂNGE vb. I. 1. v. lega. 2. v. încinge. 3. v. presa. 4. v. înșuruba. 5. v. încleșta. 6. v. îmbrățișa. 7. v. împături. 8. v. contracta. 9. v. chirci. 10. v. apropia. 11. v. intra. 12. v. întări. II. 1. v. acumula. 2. v. tezauriza. 3. v. economisi. 4. v. aduna. 5. v. convoca. 6. v. recolta. 7. v. colecta. 8. v. percepe. 9. v. ridica. 10. v. deretica. 11. a (se) aduna, a (se) înmănunchea, a (se) reuni. (Și-a ~ versurile în volum.) 12. a aduna, a colecționa, a culege. (~ folclor pe teren.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STRÂNGE vb. v. canoni, căzni, chinui, coagula, constrânge, depozita, face, forța, închega, îngheța, înmagazina, munci, obliga, prinde, schingiui, scurge, sili, solidifica, stoca, tortura, trudi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) strânge ≠ a (se) desface, a (se) împrăștia, a (se) întinde, a (se) răsfira
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A strânge ≠ a risipi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
strînge (strîng, strîns), vb.1. A strîmta, a îngusta. – 2. A închide, a recupera, a îndesa. – 3. A îmbrățiÈ™a, a lua în braÈ›e. – 4. A rămîne prea mic un obiect de îmbrăcăminte. – 5. A pe urmele cuiva. – 6. A comprima, a concentra. – 7. A încuia, a închide. – 8. A face clăi, a aÈ™eza laolaltă. – 9. A culege, a recolta. – 10. A economisi, a pune bine. – 11. A orîndui, a pune la loc. – 12. (Refl.) A se micÈ™ora. – Mr. stringu, strinÈ™u, strimptu, strindzire, megl. string, strinÈ™, strins. Lat. strÄ­ngÄ•re (PuÈ™cariu 1661; REW 8315), cf. vegl. strengar, it. stringere, prov. estrenher, fr. étreindre, cat. estrenyer, sp. estreñir, alb. strëngoÅ„ (Philippide, II, 655). – Der. astrînge, vb. (a aduna, a culege), înv. È™i Banat, Trans., cu a- protetic, sau direct din lat. astringÄ•re (DAR); strîns, s. n. (o anumită boală de copii, probabil crampe, colică; recoltă, cules); strînsătură, s. f. (strîngere, apăsare); strînsoare (var. înv., strinsoare), s. f. (strîngere; înv., recoltă; înv., bogăție, avere; înv., dificultate, îngrădire; înv., caznă, tortură; înv., necaz); strînsură, s. f. (acÈ›iunea de a strînge; recoltă; avere, bogăție; adunare, mulÈ›ime; înv., armată improvizată cu oameni neinstruiÈ›i); strînsă, s. f. (înv., bogăție, avere); strîngător, adj. (econom, care agoniseÈ™te; adunător; culegător); constrînge, vb. (a sili, a obliga), traducere din fr. contraindre; restrînge, vb. (a reduce), traducere din fr. restreindre.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
strânge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strâng, perf. s. 1 sg. strânséi, 1 pl. strânserăm; part. strâns
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)