STRĂDUITÓR, -OÁRE, străduitori, -oare, adj. Care se străduiește, care își dă toată osteneala să realizeze ceva; sârguincios, silitor, harnic. [Pr.: -du-i-] – Strădui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRĂDUITÓR adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, perseverent, răb-dător, silitor, sârguincios, sârguitor, stăruitor, tenace, vrednic, zelos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
străduitór adj. m. (sil. -du-i-), pl. străduitóri; f. sg. și pl. străduitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STRĂDUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care se străduiește; silitor; sârguincios. /a (se) strădui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink