STRĂMĂTÚRĂ, strămături, s. f. 1. Lână toarsă și vopsită în diferite culori, folosită la țară la țesut, la cusut și la brodat. 2. Destrămătură, stramă. – Cf. stramă, destrămătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STRĂMĂTÚRĂ s. v. destrămătură, răritură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
strămătúră s. f., g.-d. art. strămătúrii; (sorturi, fire) pl. strămătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink