STUP, stupi, s. m. 1. Adăpost natural sau special confecționat pentru albine, unde acestea trăiesc în familii, formează fagurii și depun mierea; p. ext. adăpostul împreună cu albinele și cu fagurii; știubei. ◊ Expr. A fi (bogat) ca un stup sau a fi (ori a se face) stup de bani = a fi (sau a deveni) foarte bogat, a aduna multă avere. 2. Totalitatea albinelor dintr-un stup (1); familie de albine. – Lat. *stypus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STUP s. v. știubéi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stup (-pi), s. m. – Știubei, roi, matcă. – Mr. stup. Sb. stup „stîlp”, din sl. stlŭpŭ, stlŭbŭ (› stîlp). Cf. sb. stublina, stuga „trunchi gol de arbore”, stub „coloană” față de rut. stub „trunchi găunos”), căci un trunchi gol era forma curentă a stupului primitiv. Totuși acest etimon a fost respins și s-a preferat în general lat. *stupus ‹ gr. στύπος (Meyer, IF, VI, 121; Pușcariu, Conv. Lit., XXXIX, 50; Diculescu, Elementele, 463; REW 8334; Candrea), care nu pare mai convingător. Din aceiași rădăcină sl., prin intermediul rut. deja citat, provine știob, s. n. (vas de lemn pentru lături), și de aici, cu suf. dim., știubei, s. n. (Mold., stup; Olt., Trans., albie, troacă). Înrudirea între stup și știubei, a fost pusă la îndoială, datorită diferențelor de consonantism (Tiktin); dar aceste diferențe existau deja în sl. Der. stupar, s. m. (prisăcar); stupărie, s. f. (stupină; apicultură); stupărit, s. n. (apicultură); stupină, s. f. (prisacă); stupiniță, s. f. (plantă, Platanthera bifolia, P. chlorantha).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
stup s. m., pl. stupi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STUP ~i m. 1) Adăpost (natural sau făcut de oameni) pentru albine, în care acestea produc mierea; știubei. ◊ A fi ~ de bani a avea foarte mulți bani. 2) Totalitate a albinelor dintr-un stup; familie de albine. /<lat. stupus, ngr. stópos
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BURUIANA-STÚPULUI s v. melisă, roiniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BUSUIOCUL-STÚPULUI s. v. mătăcină, melisă, roiniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FLOAREA-STÚPULUI s. v. melisă, roiniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IARBA-STÚPULUI s. v. melisă, roiniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IZMA-STÚPILOR s. v. melisă, roiniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MOLIA-STÚPILOR s. v. găselniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MOLIE-DE-STÚP s. v. găselniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mólia-stúpilor (sil. -li-a)/molie-de-stup (sil. -li-e) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink