Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
STĂVÍ, stăvesc. vb. IV. Refl. (Reg.; mai ales în construcții negative). 1. A se așeza, a se stabili într-un loc; a se aciua. 2. A se alege cu ceva, a putea realiza ceva. – Din sl. staviti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STĂVÍ vb. v. astâmpăra, așeza, cuminți, do-moli, fixa, instala, liniști, opri, potoli, stabili, statornici.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stăví (-vésc, ít), vb. refl. – 1. A se stabili, a se aciua. – 2. A rămîne cu ceva, a păstra, a conserva. – Var. astăvi. Sl. staviti (Cihac, II, 364; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 46), cf. năstav, stative. – Der. stavăr, s. n. (înv., Mold., constanță, perseverență), pe care Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 303, îl considera de origine dacică și Tiktin, legat de lat. stabilis; stavă, s. f. (herghelie, islaz de cai, paradă, montă), din sl. stava „poziție, stat”; stăvar, s. m. (păzitor de cai); stavilă (megl. stăvilă), s. f. (baraj, stăvilar; obstacol, barieră), din sl. (bg.) stavilo (Conev 81); stăvilar, s. n. (baraj); stăvili, vb. (a pune stavile, a zăgăzui; a opri, a împiedica).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
stăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăvésc, imperf. 3 sg. stăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. stăveáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STÁVĂ s. v. herghelie, staniște.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stávă s. f., pl. stave (stăvi)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink