Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: stăvili (verb tranzitiv) , stăvilit (adjectiv)   
STĂVILÍT, -Ă, stăviliți, -te, adj. Care a fost barat, zăgăzuit cu un stăvilar. ♦ (Fig.) Care a fost oprit, împiedicat în acțiune. – V. stăvili.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STĂVILÍT adj. 1. v. zăgăzuit. 2. v. îndiguit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Stăvilit ≠ nestăvilit
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
STĂVILÍ, stăvilesc, vb. IV. Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui. 2. Fig. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. – Din stavilă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A STĂVILÍ ~ésc tranz. 1) (torente de apă) A opri cu ajutorul unei stavile; a pune un baraj; a zăgăzui; a îndigui; a bara. 2) fig. (acțiuni, planuri, idei etc.) A împiedica să se manifeste; a frâna. /Din stăvilă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STĂVILÍ vb. 1. v. zăgăzui. 2. v. îndigui. 3. v. tempera. 4. v. împiedica.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STĂVILÍ vb. v. curma, întrerupe, opri.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stăvilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăvilésc, imperf. 3 sg. stăvileá; conj. prez. 3 sg. și pl. stăvileáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)