Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: subînchiria (verb tranzitiv) , subînchiriere (substantiv feminin)   
SUBÎNCHIRIÉRE, subînchirieri, s. f. Acțiunea de a subînchiria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. subînchiria.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUBÎNCHIRIÉRE s.f. Acțiunea de a subînchiria și rezultatul ei. [Pron. -ri-e-. / < subînchiria].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBÎNCHIRIÉRE s. (rar) sublocațiune. (~ unei camere.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
subînchiriére s. f. (sil. mf. sub-) închiriere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUBÎNCHIRIÁ, subînchiriez, vb. I. Tranz. A da cu chirie un imobil sau o parte dintr-un imobil închiriat pe seama sa. ◊ A lua cu chirie de la chiriașul principal o parte dintr-un imobil sau întregul imobil. [Pr.: -ri-a] – Sub1- + închiria (după fr. sous-louer).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SUBÎNCHIRIÁ ~éz tranz. (case, camere, obiecte etc.) 1) A da cu chirie, fiind în situația de chiriaș. 2) A lua cu chirie de la un chiriaș. [Sil. sub-în-chi-ri-a] /sub- + închiria
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUBÎNCHIRIÁ vb. I. tr. A da cu chirie un imobil (sau o parte dintr-un imobil) închiriat pe seama sa. ♦ A închiria o parte dintr-un imobil de la locatarul principal. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < sub- + închiria, după fr. sous-louer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBÎNCHIRIÁ vb. tr. a da cu chirie (o parte dintr-)un imobil, închiriat pe seama sa. ◊ a închiria o parte dintr-un imobil de la locatarul principal. (după fr. sous-louer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
subînchiriá vb. (sil. mf. sub-) închiria
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)