SUBALTERNÁRE, subalternări, s. f. (Log.) Raport între judecățile universale și judecățile particulare de aceeași calitate, caracterizat prin faptul că din adevărul judecății universale decurge cu necesitate adevărul judecății particulare, iar din falsitatea judecății particulare rezultă cu necesitate falsitatea judecății universale. – Sub1- + alternare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUBALTERNÁRE s.f. (Log.) Raport după care din adevărul judecății universale reiese adevărul judecății particulare corespondente, iar din înlăturarea judecății particulare rezultă înlăturarea judecății universale corespondente. [< sub- + alternare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBALTERNÁRE s. f. (log.) raport după care din adevărul judecății universale reiese adevărul judecății particulare corespondente, iar din înlăturarea judecății particulare rezultă înlăturarea judecății universale corespondente. (după germ. Subalternation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
subalternáre s. f. (sil. mf. sub-) alternare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink