SUBCONȘTIÉNT s. n. Sferă a fenomenelor psihice care se desfășoară în afara conștiinței și care au putut fi anterior conștiente sau ar putea deveni conștiente ulterior. [Pr.: -ști-ent] – Sub1-+ conștient (după fr. subconscient).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUBCONȘTIÉNT n. Totalitate de fenomene psihice inconștiente care intervin în calitate de elemente ale proceselor mintale active. [Sil. sub-con-ști-ent] /sub- + conștient
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUBCONȘTIÉNT s.n. Sferă a fenomenelor psihice care se desfășoară în afara conștiinței și care au putut fi anterior conștiente sau ar putea deveni conștiente ulterior. [Pron. -ști-ent. / cf. fr. subconscient].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBCONȘTIÉNT s. n. treaptă a conștiinței care cuprinde idei și impresii ce au fost odată prezente în minte, dar care, nemaifiind în centrul atenției, rămân confuze, putând redeveni conștiente. (după fr. subconscient)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUBCONȘTIÉNT, s. n. Treaptă a conștiinței care cuprinde idei și impresii pe care le-am avut odată prezente în minte, dar care, nemaifiind în centrul atenției, rămân confuze, până la o revenire în sfera conștiinței clare. – Din sub + conștient.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
SUBCONȘTIÉNT s. (rar) subconștiință.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
subconștiént s. n. (sil. -ști-ent)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink