Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: sublima (verb tranzitiv) , sublimare (substantiv feminin)   
SUBLIMÁRE, sublimări, s. f. Faptul de a sublima.V. sublima.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUBLIMÁRE s.f. Acțiunea de a sublima și rezultatul ei. ♦ Deplasare a energiei izvorâte din porniri instinctuale și egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste și spirituale. [< sublima].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBLIMÁRE s. 1. (CHIM.) (înv.) sublimație. (~ unei substanțe.) 2. (în psihanaliză) (rar) subli-mație. (~ unor instincte.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sublimáre s. f. (sil. bli-), g.-d. art. sublimării; pl. sublimări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUBLIMÁ, sublimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre corpuri chimice) A trece (prin încălzire) din starea solidă direct în stare gazoasă, fără a mai trece prin starea lichidă. ♦ A trece dintr-o stare cristalină în stare de vapori și apoi din nou în stare de cristale, prin condensarea vaporilor. 2. Refl., tranz. și intranz. A (se) transpune pe un plan superior, în sentimente superioare. ♦ Fig. A (se) purifica, a (se) rafina. – Din fr. sublimer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SUBLIMÁ ~éz 1. intranz. (despre substanțe) A trece din stare solidă direct în stare gazoasă (evitând starea lichidă). 2. tranz. fig. entimente, pasiuni) A ridica până la sublim. [Sil. su-bli-] /<fr. sublimer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUBLIMÁ vb. I. intr. 1. (Despre substanțe) A trece din stare solidă direct în stare gazoasă. 2. A curăța de orice amestec impur sau străin. 3. (Despre instincte, pasiuni) A transforma într-un sentiment superior; a ridica până la sublim. [< fr. sublimer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBLIMÁ vb. I. intr. 1. (despre substanțe) a trece din stare solidă direct în stare de vapori. 2. a curăța de orice amestec impur sau străin. ◊ (psihan.) a deplasa energia izvorâtă din porniri instinctuale și egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste și spirituale. II. refl., tr., intr. a (se) transpunse pe un plan superior, în sentimente superioare. ◊ (fig.) a (se) purifica, a se rafina. (< fr. sublimer, lat. sublimare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUBLIMAT COROSÍV s. (CHIM.) clorură mercurică, (pop.) săricică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sublimá vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. subliméz, 3 sg. și pl. sublimeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Sublíma Poártă s. pr. f. (sil. -bli-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)