SUBLIMITÁTE, sublimități, s. f. (Rar) însușire a ceea ce este sublim; perfecțiune, desăvârșire. – Din fr. sublimité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUBLIMITÁTE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este sublim; perfecțiune, desăvârșire. [Cf. fr. sublimité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBLIMITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este sublim; perfecțiune, desăvârșire. (< fr. sublimité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUBLIMITÁTE s. v. desăvârșire, perfecțiune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sublimitáte s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. sublimității; pl. sublimități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink