SUBLOCOTENÉNT, sublocotenenți, s. m. Cel mai mic grad de ofițer în armată; persoană care are acest grad. – Sub1- + locotenent (după fr. sous-lieutenant).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUBLOCOTENÉNT s.m. Cel dintâi grad de ofițer în armată; ofițer care are acest grad. [După fr. sous-lieutenant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBLOCOTENÉNT s. m. primul grad de ofițer în armată. (după fr. sous-lieutenant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUBLOCOTENÉNT s. (MIL.) (înv.) praporcic, (rusism înv.) podparucic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sublocotenént s. m., pl. sublocotenénți; abr. slt.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUBLOCOTENÉNT ~ți m. Militar cu cel mai mic grad de ofițer. [Sil. sub-lo-] /sub- + locotenent
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink