Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SUBORDONÁT, -Ă, subordonați, -te, adj. Dependent de cineva sau de ceva, aflat într-o relație de subordonare. ♦ Propoziție subordonată (și substantivat, f.) = propoziție care depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziție, îndeplinind funcțiunea unei părți de propoziție a regentei; propoziție secundară. ♦ (Substantivat) Subaltern. – Din fr. subordonné.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUBORDONÁT, -Ă adj. Aflat în subordine; dependent de cineva sau de ceva. ◊ Propoziție subordonată (și s.f.) = propoziție care determină o altă propoziție, depinzând de ea; propoziție secundară; noțiune subordonată = noțiune mai puțin generală care se cuprinde în alta cu sfera mai mare. // s.m. și f. Inferior; subaltern. [Var. subordinat, -ă adj. / cf. fr. subordonné].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBORDONÁT, -Ă I. adj. care se subordonează. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care determină o altă propoziție, depinzând de ea; propoziție secundară; noțiune ~ă = noțiune mai puțin generală care se cuprinde în alta cu sfera mai mare. II. s. m. f. inferior; subaltern. (< fr. subordonné)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUBORDONÁT adj., s. 1. adj. v. dependent. 2. adj., s. v. subaltern. 3. adj. subsumat. (Noțiune ~.) 4. adj. (GRAM.) dependent, secundar. (Propo-ziție ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Subordonat ≠ autonom, nesubordonat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
subordonát (log. și subordinát) adj. m. (sil. mf. sub-), pl. subordonáți; f. sg. subordonátă, pl. subordonáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUBORDONÁ, subordonez, vb. I. Tranz. A face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva, a stabili o ordine de dependență de la inferior la superior. – Din fr. subordonner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SUBORDONÁ ~éz tranz. A face să se supună ierarhic (de la inferior la superior). /<fr. subordonner, lat. subordinare, germ. subor-dinieren
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUBORDONÁT1 ~tă (~ți, ~te) v. A SUBORDONA. ◊ (Propoziție) ~tă propoziție secundară dependentă de o regentă. /<fr. subordonné
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUBORDONÁT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care se supune unui șef, care se află în subordine; subaltern. /<fr. subordonné
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUBORDONÁ vb. I. tr. A face ca un lucru să depindă de altul; a hotărî, a determina o ordine de dependență de la inferior la superior; a supune. [Var. subordina vb. I. / < fr. subordonner, it. subordinare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBORDÓNA vb. tr. a face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva; a determina o ordine de dependență de la inferior la superior; a supune. (< fr. subordonner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUBORDONÁ vb. 1. v. supune. 2. a (se) subsuma. (Graiurile se ~ dialectelor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
subordoná vb. (sil. mf. sub-), ind. prez. 1 sg. subordonéz, 3 sg. și pl. subordoneáză; conj. prez. 3 sg. și pl. subordonéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink