Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SUBROGÁRE, subrogări, s. f. (Jur.) Faptul de a subroga; subrogație. – V. subroga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUBROGÁRE s.f. Acțiunea de a (se) subroga și rezultatul ei; substituire; subrogație. [< subroga].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBROGÁRE s. (JUR.) subrogație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
subrogáre s. f., g.-d. art. subrogării; pl. subrogări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUBROGÁ, subrog, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui patrimoniu, al unor raporturi juridice; a substitui. – Din fr. subroger, lat. subrogare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SUBROGÁ subróg tranz. jur. (persoane) A înlocui în vederea îndeplinirii unor funcții sau exercitării unor drepturi. [Sil. sub-ro-] /<fr. subroger, lat. subrogare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUBROGÁ vb. I. tr., refl. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a substitui. [P.i. subróg. / < fr. subroger, cf. lat. subrogare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBROGÁ vb. tr., refl. (jur.) a înlocui pe cineva, a se substitui cuiva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații. (< fr. subroger, lat. subrogare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
subrogá vb., ind. prez. 1 sg. subróg, 3 sg. și pl. subrógă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink