SUBSTANTÍV, (1) substantive, s. n., (2) substantivi, adj. 1. S. n. Parte de vorbire care denumește lucruri, ființe sau noțiuni abstracte și care se modifică, în cele mai multe limbi, după număr și caz. 2. Adj. (În sintagma) Colorant substantiv = colorant care vopsește fibrele fără ajutorul mordanților; colorant direct. – Din fr. substantif, lat. substantivus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUBSTANTÍV adj.m. Colorant substantiv = materie colorantă care vopsește direct fibrele textile, în special cele vegetale, fără ajutorul mordanților. // s.n. (Gram.) Parte de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, noțiuni abstracte etc. [Cf. lat. substantivus, fr. substantif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBSTANTÍV I. s. n. parte de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, noțiuni abstracte etc. II. adj. colorant ~ = materie colorantă care vopsește direct fibrele textile (vegetale), fără ajutorul mordanților. (< fr. substantif, lat. substantivum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUBSTANTÍV2, substantivi, adj.m. (În expr.) Colorant substantiv = Colorant care vopsește fibrele fără ajutorul mordanților. – Fr. substantif (lat. lit. substantivus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
SUBSTANTÍV s. (GRAM.) nume.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
substantív adj. m., pl. substantívi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
substantív s. n., pl. substantíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUBSTANTÍV ~e n. lingv. Parte de vorbire care cuprinde cuvinte ce denumesc obiecte (ființe, lucruri, stări, fenomene etc.). [Sil. sub-stan-] /<lat. substantivum, fr. substantif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink