SUBTERFÚGIU, subterfugii, s. n. (Livr.) Mijloc șiret, abil de a ieși dintr-o situație dificilă; viclenie. – Din fr. subterfuge, lat. subterfugium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUBTERFÚGIU s.n. Mijloc abil, îndemânatic de a ieși dintr-o încurcătură. [Pron. -giu, var. subterfuj s.n. / cf. fr. subterfuge, lat. subterfugium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUBTERFÚGIU s. n. mijloc abil de a ieși dintr-o încurcătură; viclenie. (< fr. subterfuge, lat. subterfugium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUBTERFÚGIU s. stratagemă, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug, (rar) șireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
subterfúgiu s. n. [-giu pron. -giu], art. subterfúgiul; pl. subterfúgii, art. subterfúgiile (sil. -gi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUBTERFÚGIU ~i n. livr. Mijloc abil și ocolit de a ieși dintr-o situație complicată și neplăcută. [Sil. -giu] /<fr. subterfuge, lat. subterfugium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink