Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: sucomba (verb) , sucombare (substantiv feminin)   
SUCOMBÁRE, sucombări, s. f. (Livr.) Faptul de a sucomba; moarte, deces. – V. sucomba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUCOMBÁRE s.f. (Liv.) Faptul de a sucomba; moarte, deces. [< sucomba].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUCOMBÁRE s. v. moarte.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sucombáre s. f., g.-d. art. sucombării; pl. sucombări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUCOMBÁ, sucómb, vb. I. Intranz. (Livr.) A muri, a deceda. – Din fr. succomber.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SUCOMBÁ pers. 3 sucómbă intranz. livr. 1) A suferi o înfrângere într-o luptă. 2) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a muri; a deceda; a se sfârși; a răposa. /<fr. succomber, lat. succumbere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUCOMBÁ vb. I. intr. (Liv.) A muri, a deceda; a pieri. ♦ (Fig.) A fi zdrobit, învins. [P.i. sucómb, 3,6 -bă. / < fr. succomber, cf. lat. succumbere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUCOMBÁ vb. intr. 1. a muri, a deceda. 2. (fig.) a fi zdrobit, învins. (< fr. succomber)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUCOMBÁ vb. v. muri.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sucombá vb., ind. prez. 1 sg. sucómb, 3 sg. și pl. sucómbă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)