Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: suferi (verb tranzitiv) , suferire (substantiv feminin)   
SUFERÍRE, suferiri, s. f. (Înv.) Faptul de a suferi; suferință. – V. suferi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUFERÍRE s. v. chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, suferință.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
suferíre s. f., g.-d. art. suferírii; pl. suferíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUFERÍ, súfăr, vb. IV. 1. Intranz. A încerca, a simți, a îndura o durere fizică sau morală. ♦ A avea neplăceri, a suporta consecințele neplăcute ale unui fapt. 2. Tranz. și intranz. A îndura, a răbda, a suporta. ♦ Tranz. A fi supus unei pedepse, a fi condamnat. 3. Tranz. A îngădui, a admite, a permite, a consimți. – Lat. pop. sufferire (= sufferre).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SUFERÍ súfăr 1. intranz. A fi supus unei dureri fizice sau morale (cauzate de o boală sau de diferite greutăți, neplăceri etc.); a pătimi. 2. tranz. 1) (suferințe fizice sau morale) A îndura cu tărie și calm; a răbda; a suporta. ~ o pierdere. 2) A admite în mod conștient și tacit; a răbda; a îngădui; a suporta; a tolera. /<lat. sufferre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUFERÍ vb. 1. (înv. și pop.) a pătimi. (De ce boală ~?) 2. v. chinui. 3. v. îndura. 4. a pătimi, (înv. și pop.) a se munci. (De multe a mai ~.) 5. v. suporta. 6. a încerca, a îndura, a suporta. (A ~ multe nevoi.) 7. a suporta. (A ~ o condamnare.) 8. v. îngădui. 9. a suporta, (fig.) a înghiți, a mistui, (înv. fig.) a honipsi. (Nu-l poate ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SUFERÍ vb. v. prii.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
suferí (-r, ít), vb.1. A suporta, a pătimi. – 2. A tolera, a admite, a susține. – 3. A experimenta. Lat. sŭffĕrre (Pușcariu 1675; REW 8428), cf. it. soffrire, prov. soffrir, fr. souffrir, cat., sp. sufrir, port. soffrer.Der. suferind, adj. (care suferă), după fr. souffrant; suferință, s. f., după fr. souffrance; suferitor, adj. (care suferă, tolerant); nesuferit, adj. (intolerant). – Din rom. provine bg. din Trans. ssuferi (Miklosich, Bulg., 136).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
suferí vb., ind. prez. 1 sg. súfăr, 3 sg. și pl. súferă, imperf. 3 sg. sufereá; conj. prez. 3 sg. și pl. súfere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)