SUFÍTĂ1, sufite, s. f. Parte superioară a scenei, amenajată special pentru manevrarea dispozitivelor de iluminare, aerisire etc.; p. ext. element scenografic care acoperă sau decorează partea superioară a scenei. – Din it. soffitta, fr. soffite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUFITĂ2 s. f. v. sofită.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUFÍTĂ1 s.f. Foaie de pânză din același material cu cortina, închisă la partea de sus a arlechinului. [< it. soffitto].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUFÍTĂ2 s.f. v. sofită.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUFÍTĂ s. f. partea superioară a scenei, amenajată pentru manevrarea dispozitivelor de iluminat, de aerisit etc.; (p. ext.) foaie de pânză din același material cu cortina, închisă la partea de sus a arlechinului. (< it. soffitta, fr. soffite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sufítă (parte a scenei) s. f., pl. sufíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink