Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SUFOCÁ, sufóc, vb. I. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuși (din lipsă de aer), a (se) asfixia. – Din fr. suffoquer, lat. suffocare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUFOCÁ vb. I. tr., refl. A (se) înăbuși (din lipsă de aer). [P.i. sufóc, 3,6 -că. / < fr. suffoquer, cf. lat. suffocare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUFOCÁ vb. tr., refl. a (se) asfixia. (< fr. suffoquer, lat. suffocare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUFOCÁ vb. 1. v. asfixia. 2. v. înăbuși.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sufocá vb., ind. prez. 1 sg. sufóc, 3 sg. și pl. sufócă; ger. sufocând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SE SUFOCÁ mă sufóc intranz. 1) (despre ființe) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer, a căldurii etc.); a se înăbuși. 2) fig. (despre persoane) A simți un impas moral (din cauza unor condiții nefavorabile); a se înăbuși. /<fr. suffoquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SUFOCÁ sufóc tranz. (despre medii, stări, sentimente etc.) A face să se sufoce; a înăbuși. Căldura mă sufocă. /<fr. suffoquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink