SUFRÁGIU2, sufragii, s. n. 1. Declarație care exprimă voința sau părerea cuiva într-o alegere sau într-o adunare constituită; drept de vot. ◊ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 2. Sistem de votare (după modalitatea exercitării dreptului de vot și extinderea lui). 3. Aprobare, asentiment. [Var.: sufráj s. n.] – Din fr. suffrage, lat. suffragium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUFRAGÍU1, sufragii, s. m. (Înv.) Om de serviciu care servea la masă. [Var.: sovragíu s. m.] – Din tc. sofraci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUFRÁGIU s.n. 1. Vot. ♦ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 2. (P. ext.) Aprobare, asentiment. [Pron. -giu, var. sufraj s.n. / < lat. suffragium, cf. fr. suffrage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUFRÁGIU s. n. 1. drept de vot. 2. sistem de votare. ♦ ~ universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 3. aprobare, asentiment. (< fr. suffrage, lat. suffragium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUFRÁGIU s. 1. v. vot. 2. adeziune, asentiment. (Actorul obține ~iile publicului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sufragíu (persoană) s. m. (sil. -fra-), art. sufragíul; pl. sufragíi, art. sufragíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sufrágiu (drept de vot) s. n. (sil. -fra-) [-giu pron. -giu], art. sufrágiul; pl. sufrágii, art. sufrágiile (sil. -gi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUFRÁGIU ~i n. 1) Drept de vot. 2) Mod de exercitare a acestui drept; sistem de votare. 3) Opinie favorabilă. El merită toate ~ile. [Sil. su-fra-giu] /<lat. suffragium, fr. suffrage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink