SUGÁR, -Ă, sugari, -e, adj. (Adesea substantivat) S****i. – Suge + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUGÁR s. prunc, s****i, nou-născut, (înv. și pop.) plod, (înv. și reg.) cocon, poroboc, sugător, (Mold. și Transilv.) cocă, (fam.) bebe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sugár adj. m., pl. sugári; f. sg. sugáră, pl. sugáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘUGÁR, -Ă, șugari, -e, adj. (Reg.) Zvelt, suplu, subțire. – Din magh. sugár.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUGÁR ~ă (~i, ~e) și substantival v. S****I. /a suge + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘUGÁR adj. v. subțiratic, subțire, suplu, zvelt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘUGÁR s. v. pleasnă, sfârc, sfichi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șugár, șugáră, adj., s.n. (reg.) 1. (adj.) zvelt, suplu, subțire. 2. (adj.) care are părul de culoare deschisă. 3. (adj.; despre boi) cu coarnele date înapoi. 4. (s.n.) capătul subțire și neîmpletit al biciului; pleasnă, sfârc.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
șugar (-ră), adj. – (Trans.) Zvelt, suplu. Mag. sugár (Cihac, II, 528). – Der. șugărel, s. m. (plantă, Teucrium montanum).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
șugár adj. m., pl. șugári; f. sg. șugáră, pl. șugáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink