Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: suge (verb tranzitiv) , sugere (substantiv feminin)   
SÚGERE, sugeri, s. f. 1. (Rar) Acțiunea de a suge și rezultatul ei; supt. 2. Atracție a unei nave spre mal sau spre o navă mai mare care trece prin apropiere, datorită variațiilor de presiune create la viteze mari în vecinătatea bordurilor. – V. suge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÚGERE s. v. supt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
súgere s. f., g.-d. art. súgerii; pl. súgeri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÚGE, sug, vb. III. Tranz. 1. A trage cu gura sau cu botul laptele din sân, din țâță. ◊ Expr. A suge (ceva) o dată (sau împreună) cu laptele mamei = a dobândi o deprindere din cea mai fragedă copilărie. A-și suge de sub unghii = A fi foarte zgârcit. ♦ A sorbi un lichid, un suc etc. Albina suge nectarul florilor. ♦ A dizolva ceva încet în gură și a mânca; a topi ceva puțin câte putin. Suge o bomboană. ♦ A trage în piept, a aspira. ◊ Intranz. A suge din țigară. 2. (Depr.) A goli conținutul unui vas; a bea. ♦ (Fam.) A fi bețiv. 3. (Despre un corp poros) A absorbi lichide. 4. Fig. A stoarce de avere, de putere, de vlagă; a secătui, a slei. ◊ Expr. A suge (pe cineva) până la măduvă = a-i lua (cuiva) tot ce are, a-l sărăci. A suge sângele cuiva (sau din cineva) = a exploata, a asupri, a chinui pe cineva. ♦ Refl. (Despre ființe) A fi tras la față, a slăbi. [Perf. s. supsei, part. supt] – Lat. sugere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SÚGE sug tranz. 1) (lichide) A trage în gură (cu ajutorul buzelor și al limbii). ~ lapte.~ ceva o dată (sau împreună) cu laptele mamei a căpăta o deprindere din fragedă copilărie. A-și ~ de sub ungii a fi foarte zgârcit. 2) (băuturi selecte) A bea încet, savurând. 3) (aer, fum, miresme etc.) A trage în piept; a înghiți; a inspira; a inhala. ~ din ciubuc. 4) A face să se topească în gură (frământând cu limba și cu buzele) pentru a înghiți. ~ o bomboană. 5) (despre corpuri poroase) A trage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a absorbi; a îmbiba. ~ apa. 6) pop. rar A bea în permanență, suferind de patima beției. ◊ Suge-bute calificativ depreciativ atribuit unei persoane care are patima băutului. 7) fig. (persoane) A stoarce de bani, de bunuri materiale. ◊ ~ pe cineva până la măduvă a sărăci pe cineva complet. /<lat. sugere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SÚGE vb. 1. (înv.) a zbea. (Pruncul ~ lapte de la sân.) 2. a sorbi, (pop.) a bea. (Șarpele îi ~ sângele.) 3. v. absorbi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SÚGE vb. v. asupri, bea, epuiza, exploata, extenua, frânge, fuma, istovi, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, seca, secătui, sfârși, slei, stoarce, tiraniza, trage, urgisi, vlăgui, zdrobi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
súge (-g, -upt), vb.1. A sorbi, a aspira un lichid. – 2. A absorbi. – 3. A bea, a trage laptele din sîn. – 4. A bea, a se ameți. – 5. (Refl.) A se trage la față, a slăbi. – Mr. sug, supșu, suptu, sudzire; megl. sug, supciu, supt, suziri; istr. sugu, supt. Lat. sūgĕre (Pușcariu 1680; REW 8438), cf. it. suggere, port. sugir, gal. sugar.Der. sugaci, adj. (care suge; neînțărcat), cuvînt literar, fără circulație populară (ALR, II, 146); sugar, adj. (care suge; neînțărcat; s. n., căpriorul mijlociu la casele țărănești); sugător, adj. (sugar, sugaci); sugătoare, s. f. (sugativă; mănunchi de stuf care se pune la geam ca să absoarbă apa de ploaie; plantă, Monotropa hypopytis); supt, s. n. (faptul de a suge, beție); suptură, s. f. (supt, sugere). Din rom. provin bg. sugar (Capidan, Raporturile, 212) și ngr. σιουγϰάρι (Murnu, Lehnw., 40).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
súge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sug, 1 pl. súgem, perf. s. 1 sg. supséi, 1 pl. súpserăm; part. supt
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)