Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
SUITÓR, -OÁRE, suitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj. Care suie, urcă, ascendent; spec. (despre plante) agățător. 2. Adj. (Despre ritmul versurilor) Cu intonație crescândă; ascendent. 3. S. f. Trecere verticală sau înclinată prin care se realizează legătura între două lucrări miniere situate la nivele diferite sau între un orizont subteran și suprafață și care nu este echipată cu mijloace de transport. 4. S. m. (Înv.) Rudă în linie ascendentă. [Pr.: su-i-] – Sui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUITÓR adj. 1. v. agățător. 2. v. ascendent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Suitor ≠ coborâtor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
suitór adj. m., (rudă) s. m. (sil. su-i-), pl. suitóri; f. sg. și pl. suitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre ritmul versurilor) Care suie, urcă; ascendent. Iamb ~. 2) (despre plante) Care crește în sus, încolăcindu-se în jurul altei plante sau al unui suport; agățător; volubil; urcător; cățărător. /a sui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)