SUL, suluri, s. n. 1. Cilindru de lemn, de metal sau din alt material solid, care se poate roti în jurul axei sale, servind la conducerea, presarea sau fasonarea unui material. ♦ Spec. Cilindru metalic sau de lemn pe care se înfășoară urzeala sau țesătura. ◊ Expr. Cu (rar prin) un sul subțire = printr-un calcul fin, cu istețime, cu șiretenie. ♦ Bară folosită la gimnastică. 2. Pernă lungă, de formă cilindrică, care se pune ca ornament sau ca rezemătoare la capătul canapelei sau al patului. ♦ Un fel de pernă cilindrică ce se pune între geamurile ferestrelor, pentru a împiedica pătrunderea frigului în interiorul încăperii. 3. Bucată dintr-un material flexibil înfășurată în formă de cilindru. Sul de hârtie. ♦ Expr. A face (sau a strânge) sul = a înfășura în formă de cilindru. 4. Fig. Coloană de fum, de foc sau de praf; trombă. ♦ Val de frunze uscate, rostogolite de vânt. ♦ Mănunchi de lumină, de raze sau de văpăi. – Lat. pop. sub(u)lum (= insubulum).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUL s. 1. v. cilindru. 2. trâmbă, val, vălătuc, (Olt. și Ban.) vig. (Un ~ de pânză.) 3. rulou. (~ de hârtie.) 4. (Munt. și Olt.) sucălete. (Face obiectul ~.) 5. v. vârtej.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SUL s. v. bară fixă, carâmb, ceafă, fascicul, făcăleț, mănunchi, mihalț, nămete, noian, peninsulă, snop, spetează, sucitor, tăvălug, troian, trombă, vergea, vârtej.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sul (-luri), s. n. – 1. Piesă la războiul de țesut. – 2. Rol, rulou. – 3. Cilindru. – Mr., megl. sul. Lat. *sŭbŭlum, în locul clasicului insŭbŭlum (Candrea, Éléments, 80; Pușcariu 1688; Philippide, II, 656; REW 4474; Pascu, Beiträge, 10), cf. sulă, și alb. sulj, it. subbio, fr. ensouple, sp. enjullo. Der. din ceh. sul „brad” (Cihac, II, 379; cf. Conev 61) nu este probabilă. – Der. sulete, s. m. (parte a jugului care se sprijină pe ceafă; drug sau balustradă de parmalîc); suloi, s. n. (Trans., băț de brad).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sul s. n., pl. súluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUL ~uri n. 1) Piesă în formă de cilindru care se poate roti în jurul axei sale, având diferite întrebuințări în cadrul unei instalații. 2) Obiect în formă de cilindru, obținut prin înfășurarea unui material flexibil; rulou. ~ de hârtie. ◊ A face (sau a strânge) ~ a înfășura în formă de cilindru. 3) Coloană constând dintr-un material ușor, ridicat în sus de curenții de aer. ~ de fum. ~ de zăpadă. /<lat. sub[u]lum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAXIAS DO SUL, oraș în S Braziliei (Rio Grande do Sul), la N de Pôrto Alegre; 298,1 mii loc. (1989). Nod feroviar. Ind. metalurgică, textilă și a conservelor. Principal centru viticol al țării. Universitate. Întemeiat în 1870 de emigranți italieni.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
RIO GRANDE DO SUL [riu grədi du sul], stat în S Braziliei; 281,7 mii km2; 10,5 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: Pôrto Alegre. Zăcăminte de aur, argint și zinc. Expl. forestiere. Cereale, trestie de zahăr, orez, tutun; creșterea animalelor.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
SÃO PEDRO DE RIO GRANDE DO SUL v. Rio Grande.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink