Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
SÚLIȚĂ, sulițe, s. f. 1. Armă de atac formată dintr-o prăjină de lemn terminată cu un vârf de fier ascuțit, folosită mai ales în antichitate și în evul mediu; lance. ♦ Fig. Înțepătură, ironie îndreptată împotriva cuiva. ♦ (Sport) Instrument folosit în probele de aruncări la atletism, de forma unei prăjini lungi din lemn sau din metal, cu un vârf metalic ascuțit și cu un manșon situat în jurul centrului de greutate; p. ext. probă sportivă practicată cu acest instrument. 2. Fig. (Pop.) Unitate de măsură a timpului, egală cu circa o oră și jumătate, calculată după spațiul străbătut de un astru pe cer, începând de la răsăritul lui. [Pl. și: súliți] – Din sl. sulica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÚLIȚĂ s. (IST., MIL.) lance, (înv.) fuște, spicul.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SÚLIȚĂ s. v. săgeată.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
súliță (-țe), s. f.1. Lance. – 2. (Olt.) Săgeată. Sl. (slov., cr., pol., rus.) sulica (Miklosich, Lexicon, 903; Cihac, II, 380), cf. mag. szuca.Der. sulițar (var. sulițaș), s. m. (lăncier); sulițică, s. f. (plantă, Dorycnium herbaceum); însulița, vb. (a împunge, a răni cu sulița).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
súliță s. f., g.-d. art. súliței; pl. súlițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÚLIȚĂ ~e f. 1) înv. Armă albă constând dintr-o vergea sau prăjină lungă cu vârf ascuțit de fier; lance. 2) Obiect sportiv de aruncat asemănător cu această armă. 3) Probă sportivă practicată cu acest obiect. [G.-D. suliței] /<sl. sulica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SULIȚÁ, sulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A împunge cu sulița. – Din suliță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
PEȘTE-CU-SÚLIȚĂ s. v. peștele-spadă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)