SÚLĂ, sule, s. f. 1. Unealtă (folosită de cizmari și de cojocari) formată dintr-un ac lung și gros de oțel, drept sau curb, fixat într-un mâner, cu care se găurește pielea, talpa etc. spre a putea petrece acul sau ața prin ele. 2. (Reg.) Pește mic cu corpul foarte subțire și alungit (Syngnatus nigrolineatus). – Lat. subula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÚLĂ s. (IHT.) 1. (Cyprinus carpio hungaricus) (pop.) sulac, (reg.) sular, sulinar, suloi, ulucar, crap săltăreț, crap sulatic, crap sulednic. 2. (Syngnatus nigro lineatus) (reg.) andrea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
súlă s. f., g.-d. art. súlei; pl. súle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÚLĂ ~e f. Unealtă de găurit formată dintr-un ac lung și gros, fixat într-un mâner. ◊ A pune (sau a băga) cuiva ~a în coaste (sau în coastă) a forța pe cineva să facă un lucru. /<lat. subula
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink