SUMÁN, sumane, s. n. 1. Haină țărănească lungă (până la genunchi), făcută din pănură, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentată cu găitane); țundră, zeghe, dulamă (1). 2. Țesătură groasă de lână lucrată în casă, din care se fac sumane (1); pănură, aba, dimie. [Pl. și: (2, m.) sumani. = Var.: sucmán s. n.] – Din bg. sukmanŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUMÁN s. dulamă, (reg.) contăș, recăl, (Transilv. și Maram.) gubă. (~ de dimie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SUMÁN s. v. aba, dimie, pănură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sumán (sumane), s. n. – 1. Țundră, zeghe. – 2. Pănură, aba. – Var. sucman. Sl., cf. bg., rus. sukman, din sl. sukno „postav” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 3790, sau poate din tc. sükmän (Șeineanu, II, 327), cf. mag. szokman. – Der. sumănar, s. m. (vînzător de sumane); sumănărie, s. f. (meseria de sumănar, atelier de sumane).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sumán s. n., pl. sumáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUMÁN ~e n. 1) Palton lung până la genunchi, confecționat din postav gros de casă și purtat odinioară de țărani. 2) Țesătură din care se confecționează un astfel de palton. /<rus., ucr., bulg. sukman
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘÚMĂN, -Ă, șumeni, -e, adj. (Reg., adesea substantivat) Amețit de băutură, cherchelit. – Slav (v. sl. šumĭnŭ).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
șúmăn (-nă), adj. – Beat, bețiv. – Var. șumen. Sl. šumĭnŭ (Cihac, II, 397). În Mold. și Trans. – Der. șumeni, vb. refl. (a se îmbăta).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink