Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SUMÉTE, sumét, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) îndoi în sus, a(-și) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca. 2. Tranz. A ridica, a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s-a lăsat în jos; a prinde; a fixa mai sus. – Lat. summittere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUMÉTE vb. v. sufleca.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
suméte (-t, -més), vb. – 1. A-și ridica mînecile sau poalele. – 2. A suci, a răsuci. Lat. submittĕre (Cipariu, Gram., 368; Pușcariu 1692; REW 8382), cf. it. sommettere, prov. sometre, sp., port. someter.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
suméte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sumét, 1 pl. sumétem, perf. s. 1 sg. sumeséi, l pl. suméserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. sumeátă; part. sumés
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUMÉȚ, -EÁȚĂ adj. v. semeț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE SUMÉTE mă sumét intranz. (despre persoane) A-și îndoi marginile îmbrăcămintei. /<lat. summittere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SUMÉTE sumét tranz. (marginile îmbrăcămintei) A îndoi în sus (pentru protecție sau comoditate); a sufleca. ~ mânecile. /<lat. summittere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink