Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
sumúț, sumúțuri, s.n. (reg.) înfruntare cu vorba; sumuțare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
SUMUȚÁ, sumúț, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A ațâța, a îndemna pe cineva să pornească împotriva cuiva; a asmuți. ♦ Refl. (Reg.) A înfrunta pe cineva cu vorba; a se rățoi. 2. Intranz. (Reg.) A scoate sunete specifice țuguind buzele, pentru a îndemna caii să pornească sau să meargă mai repede etc. – Lat. *submotiare (< submotum).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SUMUȚÁ sumúț 1. tranz. v. A ASMUȚA. 2. intranz. A produce un sunet caracteristic cu ajutorul buzelor (în semn de simpatie sau de încurajare). /<lat. submotiare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUMUȚÁ vb. v. agita, asmuți, ațâța, hărțui, incita, instiga, întărâta, provoca, stârni, tulbura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sumuțá vb., ind. prez. 1 sg. sumúț, 3 sg. și pl. sumúță
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
amúț și (vest) sumúț, a -á v. tr. (orig. lat.). Ațîț cîniĭ pe cineva cu interj. sa (Mold.) orĭ șo (Munt.): șo pe el! a amuța cîniĭ pe lup. Fig. Ațîț, instig: demagogiĭ amuță plebea pe ceĭ bogațĭ. – Și a muța (Trans.) și a asmuța. Fals a asmuți.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink