SUNĂTÓR, -OÁRE, sunători, -oare, adj. 1. (Despre obiecte de metal) Care produce sunete. ◊ Bani sunători = a) monede, bani de metal; b) bani numerar, bani gheață. Șarpe sunător = șarpe-cu-clopoței, crotal. ♦ Care foșnește, foșnitor. ♦ (Despre vânt) Care vâjâie; șuierător. 2. Fig. (Despre cuvinte, fraze etc.) Plin de emfază; bombastic, pretențios. 3. Care sună puternic și prelung, care are rezonanță puternică; răsunător. – Suna + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUNĂTÓR adj. 1. v. foșnitor. 2. gata, gheață, lichid, numerar, (pop. și fam.) numărător, peșin, (englezism) cash, (înv.) naht. (A cumpăra ceva cu bani ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SUNĂTÓR adj. v. afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, retoric.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SUNĂTÓR s. v. instrumentist, orchestrant, suflător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sunătór adj. m., pl. sunătóri; f. sg. și pl. sunătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre obiecte de metal) Care sună; care produce sunete zuruitoare. ◊ Bani ~ori a) bani de metal; monede; b) bani în numerar; bani gheață; bani peșin. 2) fig. (despre cuvinte false, feluri de exprimare etc.) Care are un caracter artificial și emfatic; pompos; bombastic. 3) Care are un sunet puternic (și plăcut); sonor. /a suna + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink