SUPERARBÍTRU, superarbitri, s. m. Persoană delegată de un for superior pentru a rezolva litigiile ivite în timpul desfășurării unei competiții, fără a se substitui atribuțiilor arbitrului principal; supraarbitru. – Super- + arbitru (după fr. surarbitre).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPERARBÍTRU s.m. Supraarbitru. [< germ. Superarbitrium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUPERARBÍTRU s. m. supraarbitru. (< germ. Superarbitrium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUPERARBÍTRU s. v. supraarbitru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
superarbítru s. m. (sil. mf. -per-) arbitru
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink