Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: suplica (verb) , suplicare (substantiv feminin)   
suplicáre, suplicắri, s.f. (înv.) cerere scrisă; implorare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
SUPLICÁ, suplíc, vb. I. Intranz. (Înv.) A se ruga de cineva cu stăruință și umilință. – Din lat., it. supplicare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
suplicá (-c, -át), vb. – A se ruga de cineva. Lat. supplicare (sec. XIX), it. supplicare.Der. suplică, s. f. (cerere, jalbă), din fr. supplique; suplicant, s. m., din it. supplicante.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
suplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. suplíc, 3 sg. și pl. suplícă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)