SUPRAIMPÚNERE, supraimpuneri, s. f. Fenomen prin care un râu, după ce s-a adâncit încet în roci friabile, continuă să se adâncească în roci mai dure, păstrându-și direcția inițială. [Pr.: -pra-im-] – Supra- + impunere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPRAIMPÚNERE s.f. Fenomen prin care un curs de apă, după ce s-a înfundat în roci friabile, continuă să taie structuri geologice diferite, păstrându-și direcția inițială. [< supra- + impunere, după fr. surimposition].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUPRAIMPÚNERE s. (GEOGR., GEOL.) epigeneză.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
supraimpúnere s. f. (sil. -pra-) → impunere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink