SUPRAÓM, supraoameni, s. m. Om înzestrat cu calități excepționale, care realizează lucruri ce par mai presus de puterile omenești. ♦ Tip de om superior, care, în concepția lui Fr. Nietzsche, ar trebui să apară și să se afle față de omul actual în același raport în care se află omul actual față de maimuță. – Supra- + om (după germ. Übermensch, fr. surhomme).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPRAÓM s.n. Termen care desemnează ideea omului desăvârșit atât ca gen, cât și ca individualitate. ♦ (În filozofia lui Nietzsche) Tipul omului superior prin voință. [< supra- + om, după germ. Übermensch, fr. surhomme, it. superuomo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUPRAÓM s. m. termen care desemnează ideea omului desăvârșit, cu calități excepționale. ◊ (la Nietzsche) tipul omului superior prin voință. (după germ. Ubermensch, fr. surhomme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUPRAÓM s. (englezism) superman.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
supraóm s. m. (sil. -pra-), pl. supraoámeni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUPRAÓM ~oámeni m. Om înzestrat cu calități excepționale, care depășesc limetele facultăților umane. /supra- + om
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink