SUPRAPOPULÁȚIE, suprapopulații, s. f. Mare concentrare de populație într-un oraș, într-o țară etc. ♦ (Biol.) Stare a unui mediu unde populațiile de microorganisme, de plante și de animale depășesc posibilitățile de viețuire. – Supra- + populație (după fr. surpopulation).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPRAPOPULÁȚIE s.f. 1. Mare concentrare a populației într-un oraș, într-o regiune etc. 2. (Biol.) Existența unei densități excesive de organisme pe o anumită arie. 3. (Ec.) Suprapopulație relativă = Excedent al populației muncitorești în raport cu necesitățile de forță de muncă ale capitalului; masă de șomeri. [Gen. -iei. / < supra- + populație, după fr. surpopulation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUPRAPOPULÁȚIE s. f. 1. mare concentrare a populației într-un oraș, într-o regiune etc. 2. (biol.) existența unei densități excesive de organisme pe o anumită arie. 3. ~ relativă = excedent al populației muncitorești în raport cu necesitățile de forță de muncă ale capitalului. (după fr. surpopulation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
suprapopuláție s. f. (sil. -pra-) → populație
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUPRAPOPULÁȚIE ~i f. 1) Densitate a populației mai mare decât cea normală. 2) biol. Fenomen caracteristic pentru un anumit mediu, unde cantitatea plantelor sau a animalelor depășește posibilitățile existente de viețuire. [G.-D. suprapopulației] /supra- + populație
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink