SUPRAPROBLÉMĂ, supraprobleme, s. f. Acțiune principală care însoțește mesajul textului dramatic, către care converg ideile și acțiunile secundare; supratemă. – Supra- + problemă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPRAPROBLÉMĂ s.f. Supratemă. [< supra- + problemă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUPRAPROBLÉMĂ s. f. supratemă. (< supra1- + problemă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUPRAPROBLÉMĂ s. (TEATRU) supratemă, acțiune parcursivă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
supraproblemă s. f. (sil. -pra-pro-) → problemă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink