Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: suprapune (verb tranzitiv) , suprapunere (substantiv feminin)   
SUPRAPÚNERE, suprapuneri, s. f. Acțiunea de a (se) suprapune și rezultatul ei. – V. suprapune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPRAPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) suprapune și rezultatul ei; superpoziție. [< suprapune].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUPRAPÚNERE s. (rar) superpoziție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
suprapúnere s. f. (sil. -pra-), g.-d. art. suprapúnerii; pl. suprapúneri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUPRAPÚNE, suprapún, vb. III. Tranz. A așeza, a pune un lucru deasupra altuia; a plasa, a așeza ceva peste altceva. ♦ (Geom.) A pune o figură deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea. ♦ Refl. (Despre două suprafețe) A se afla așezat deasupra altuia; p. ext. a avea loc în același timp; a coincide. – Supra- + pune (după fr. superposer).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE SUPRAPÚNE pers. 3 se suprapúne intranz. 1) (despre linii, figuri, lucruri etc.) A se așeza exact unul peste altul; a etaja. 2) (despre evenimente) A avea loc în același timp; a se produce concomitent. /supra- + a pune
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SUPRAPÚNE suprapún tranz. A face să se suprapună; a etaja. /supra- + a pune
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUPRAPÚNE vb. III. tr. A pune un lucru deasupra altuia, a așeza unul peste altul. [P.i. suprapún, conj. -nă. / < supra- + pune, după fr. superposer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUPRAPÚNE vb. I. tr. a pune un lucru deasupra altuia, a așeza unul peste altul. II. refl. a se afla așezat deasupra altuia; (p. ext.) a coincide în timp. (după fr. superposer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
suprapúne (a ~) (su-pra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. suprapún, 2 sg. suprapúi, 1 pl. suprapúnem; conj. prez. 3 să suprapúnă; ger. suprapunấnd; part. suprapús
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
SUPRAPÚNE vb. 1. (rar) a (se) superpune. (Două figuri geometrice care se ~.) 2. a coincide, a se încăleca. (Orele celor două ședințe se ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
suprapúne vb. (sil. -pra-) → pune
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)