SUPT1, supturi, s. n. Faptul de a suge; mod de hrănire la sân sau artificială a copilului nou-născut; suptură. ♦ (Concr.) Laptele care se suge la o masă de către sugar. ♦ (Fam.) Darul suptului = deprinderea de a consuma băuturi alcoolice (în cantități mari). – V. suge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPT2 prep. v. sub.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPT3, -Ă, supți, -te, adj. Slab, uscat; (despre față, obraji) scofâlcit. – V. suge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUPT1 ~uri n. Proces de sorbire a unui lichid (prin cavitatea bucală). ◊ A avea darul ~ului a fi bețiv. /v. a suge
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUPT2 ~tă (~ți, ~te) v. A SUGE. ◊ ~ la față care este slab la față. /v. a suge
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUPT s. sugere, (înv.) sugătură, suptoare, suptură. (~ul pruncilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SUPT adj. v. slab, slăbănog, slăbit, tras, uscățiv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
supt s. n., pl. súpturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink