SURÍU, -ÍE, surii, adj. (Pop.) Care bate în cenușiu-deschis. ♦ (Substantivat, n.) Culoare cenușiu-deschis. ♦ (Despre păr) Ușor încărunțit. – Sur + suf. -iu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SURÍU adj. v. încețoșat, întunecat, mohorât, neclar, sumbru, tulbure.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
suríu adj. m., f. suríe; pl. m. și f. suríi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SURÍU ~íe (~íi) 1) În care predomină culoarea sură; care are nuanță de sur. 2) (de-spre păr) Care a început să încărunțească; puțin încărunțit. /sur + suf. ~iu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘURÍU s. v. cuțit, pumnal, stilet.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șuríu (-íe), s. n. – Cuțit, briceag. Țig. šuri (Wagner, BF, X, 160); var. a lui ciuriu.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink