SURLÍȚĂ, surlițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui surlă (1). – Surlă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
surlíță s. f., g.-d. art. surlíței; pl. surlíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink