SURPĂTÚRĂ, surpături, s. f. 1. Faptul de a (se) surpa. 2. Loc prăpăstios în curs de surpare; loc de unde s-a rupt o porțiune de teren; p. ext. porțiunea dislocată. 3. Ruină, dărâmătură. 4. (Pop.) Hernie. – Surpa + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SURPĂTÚRĂ s. 1. v. ruină. 2. v. surpare. 3. scu-fundătură, (rar) scufundiș. (~ produsă în urma unui cutremur.) 4. (înv. și reg.) ponorâtură. (O ~ a malului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SURPĂTÚRĂ s. v. hernie, ponor, râpă, văgăună.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
surpătúră s. f., g.-d. art. surpătúrii; pl. surpătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SURPĂTÚRĂ ~i f. 1) Teren surpat. 2) Construcție surpată. /a surpa + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IARBA-SURPĂTÚRII s. v. feciorică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink