SURTUCÉL, surtucele, s. n. Diminutiv al lui surtuc; surtucaș. – Surtuc + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SURTUCÉL s. surtucaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
surtucél s. n., pl. surtucéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink