Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: surzi (verb tranzitiv) , surzire (substantiv feminin)   
SURZÍRE s. f. Faptul de a surzi.V. surzi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
surzíre s. f., g.-d. art. surzírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SURZÍ, surzesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și pierde parțial sau total auzul; a deveni surd. 2. Tranz. A face ca cineva să își piardă auzul, a face pe cineva surd; p. ext. a ameți, a zăpăci. – Din surd.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SURZÍ ~ésc tranz. pop. v. A ASURZI. /Din surd
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SURZÍ vb. (MED.) a asurzi. (A ~ de tot.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
surzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surzésc, imperf. 3 sg. surzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. surzeáscă; ger. surzínd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
asurzésc și surzésc v. intr. (lat. surdéscere, it. assordire, fr. assourdir). Devin surd: am asurzit de atîta zgomot. V. tr. Fac surd: m´aĭ asurzit cu atîtea țipete.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)