SUSPÉCT, -Ă, suspecți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este bănuit, care dă de bănuit; care inspiră neîncredere, de care trebuie să te ferești; dubios, îndoielnic. – Din fr. suspect, lat. suspectus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUSPÉCT, suspectă (suspecți, suspecte) Care dă de bănuit; care inspiră îndoieli; de valoare incertă; dubios; îndoielnic; echivoc. Informație ~tă. /<fr. suspect
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUSPÉCT, -Ă adj. Care inspiră neîncredere, bănuieli. ♦ Îndoielnic, dubios. [Cf. fr. suspect, lat. suspectus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUSPÉCT, -Ă adj. care inspiră neîncredere, bănuieli. ◊ îndoielnic, dubios. (< fr. suspect, lat. suspectus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUSPÉCT adj. 1. dubios, (astăzi rar) problematic. (O persoană ~.) 2. v. interlop. 3. v. dubios. 4. dubios, veros. (Afaceri, speculații ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Suspect ≠ nebănuit
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
suspéct adj. m., pl. suspécți; f. sg. suspéctă, pl. suspécte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink