Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SUSPECTÁRE, suspectări, s. f. Acțiunea de a suspecta și rezultatul ei. – V. suspecta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUSPECTÁRE s.f. Acțiunea de a suspecta și rezultatul ei; bănuire. [< suspecta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUSPECTÁRE s. bănuire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
suspectáre s. f., g.-d. art. suspectării; pl. suspectări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUSPECTÁ, suspectez, vb. I. Tranz. A bănui pe cineva de ceva rău, a socoti drept suspect; a pune la îndoială ceva. – Din fr. suspecter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SUSPECTÁ ~éz tranz. A bănui de ceva rău; a considera suspect. /<fr. suspecter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUSPECTÁ vb. I. tr. A bănui pe cineva de ceva (rău). ♦ A se îndoi de ceva, a pune la îndoială ceva. [< fr. suspecter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SUSPECTÁ vb. tr. a bănui pe cineva de ceva (rău). ◊ a se îndoi de ceva, a pune la îndoială; suspiciona. (< fr. suspecter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SUSPECTÁ vb. a bănui, (înv. și pop.) a prepune, (înv.) a suspiciona, (A ~ pe cineva de ceva reprobabil.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
suspectá vb., ind. prez. 1 sg. suspectéz, 3 sg. și pl. suspecteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink