Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: suspina (verb) , suspinat (substantiv neutru)   
SUSPINÁT, suspinaturi, s. n. Suspinare. – V. suspina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SUSPINÁT s. v. oftat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
suspinát, suspináturi, s.n. (înv.) suspin.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
suspinát s. n., pl. suspináturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SUSPINÁ, suspín, vb. I. Intranz. 1. A scoate suspine (1); a ofta (adânc sau din greu). 2. A plânge cu suspine (2). 3. A dori foarte mult, a tânji după ceva. – Lat. suspirare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SUSPINÁ suspín intranz. 1) A scoate suspine; a ofta. 2) A plânge cu suspine. /<lat. suspirare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SUSPINÁ vb. v. ofta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
suspiná (-n, -át), vb. – A ofta din greu. – Mr. suschir(are). Lat. suspῑrāre (Pușcariu 1704; REW 8489), cf. it. sospirare, prov. sospirar, fr. soupirer. De uz cvasi general, e cuvînt rar în SV (ALR, I, 85). – Der. suspin, s. n. (oftat, suspinare), deverbal, poate anterior rom., cf. it. sospiro, logud. suspiru, prov. sospir, fr. soupir, cat. suspir; suspinător, s. m. (adorator, pretendent).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
suspiná vb., ind. prez. 1 sg. suspín, 3 sg. și pl. suspínă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)