SÂNTULÉȚ, sântuleți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui sânt. – Sânt + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÂNTULÉȚ s. v. sfințișor, sfântuleț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sântuléț s. m., pl. sântuléți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink