Dex sânziană

SÂNZIÁNĂ, sânziene, s. f. I. 1. (Bot.; mai ales la pl.) Numele a trei specii de plante erbacee: a) drăgaică; b) (și în sintagma sânziene albe) plantă erbacee cu frunze lanceolate dispuse în formă de rozetă și cu flori albe (Galium mollugo); c) mică plantă erbacee cu flori albe Galium rotundifolium). 2. (La pl.) Numele popular al sărbătorii creștine celebrate la 24 iunie; drăgaică. II. (La pl.) Nume dat, în folclorul românesc, ielelor. [Pr.: -zi-a-. – Var.: (reg.) sâmziánă, sâmzâiánă s. f.] – Lat. sanctus dies Johannis.

SÂNZIÁNĂ s. 1. (la pl.) v. drăgaică. 2. (BOT.; Galium verum) drăgaică, (reg.) sâmiană, sânzănioară, smântânică, floarea-lui-Sântion. 3. v. răcuină. 4. (BOT.) sânziană albă (Galium mollugo) = drăgaică, (reg.) beteala-reginei. 5. (BOT.) sânziene-de-grădină (Solidago canadensis) = (reg.) drăgaică, sălcioară, năvalnicul-ăl-mare; sânziene-de-pădure (Asperula odorata) = vinariță, (reg.) mama-pădurii.

SÂNZIÁNĂ s. v. crețușcă.

SÂNZIÁNĂ, sânziéne, s. f. ~ (prob. din lat. *sanctae Dĩānae [cf. calabr. santu Diana = expresie injurioasă], prin încrucișare cu Sanctus Iohannes)

sânziánă (bot.) s. f. (sil. -zi-a-), g.-d. art. sânziénei (sil. -zi-e-); pl. sânziéne

SÂNZIÁNĂ ~éne f. 1) Plantă erbacee cu tulpina e****ă, cu frunze liniare, subțiri, și cu flori galbene, aromate, grupate în inflorescență terminală; drăgaică. 2) la pl. Nume popular dat sărbătorii (Nașterea Sf. Ioan Botezătorul) celebrate la 24 iunie; drăgaică. [G.-D. sânzienei; Sil. -zi-a-] /<lat. Sanctus dies Iohannis

SÂNZIÉNE s. pl. v. iele.

sânziána-voiniceáscă s. f. (sil. -zi-a-)

Sânziéne (sărbătoare) s. pr. f. pl. (sil. -zi-e-)