SÂRGUÍNȚĂ, sârguințe, s. f. Strădanie, străduință, silință; hărnicie, râvnă, zel. – Sârgui + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÂRGUÍNȚĂ s. 1. v. hărnicie. 2. v. perseverență. 3. ardoare, râvnă, străduință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduință, osârduire, osârduitură, protimie. (~ lui era demnă de admirat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sârguínță s. f., g.-d. art. sârguínței; pl. sârguínțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÂRGUÍNȚĂ ~e f. Efort (fizic sau intelectual) în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; străduință; asiduitate. [G.-D. sârguinței] /sârg + suf. ~ință
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink